Traducere de Octavian Cocoş
Ascultă-mi ruga, Doamne, şi strânge ce mă doare
în al tău neant, chiar dacă eu n-am credinţă-n tine,
căci Tu pe bieţii oameni ce vin să ţi se-nchine
îi scapi de amăgire. Deci ruga noastră mare
n-o trece cu vederea, nici ce dorim sub soare.
Când pleci din a mea minte spre sferele divine
eu îmi aduc aminte poveţele senine
cu care-n nopţi femeia m-alină cu răbdare.
Ce mare eşti, O, Doamne! Mărimea Ta-mi arată
că nu eşti doar Idee; şi văd cu umilinţă
că mic e universul, şi chiar de se dilată
el n-o să te cuprindă. Şi-s plin de suferinţă;
că Tu nu eşti ştiu bine, căci dac-ai fi vreodată
atunci şi a mea viaţă ar fi adevărată.
vezi mai multe poezii de: Miguel de Unamuno
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.